ispăşire (expiere, îmbunare)
ISPĂŞIRE (EXPIERE, ÎMBUNARE). Acest termen nu apare în traducerea românească, dar în
unele traduceri moderne este întâlnit în loc de „jertfă de ispăşire" în
pasaje cum este, de ex. 1 Ioan 4:10. Se ridică obiecţii la termenul „jertfă de
ispăşire" pe temeiul că ar însemna împăciuirea sau îmbunarea unui Dumnezeu
mânios, o idee care nu este întâlnită în Scriptură. Din această cauză este
folosit termenul „expiere". Totuşi, problema nu este chiar aşa de simplă.
Expierea propriu-zisă are ca obiect un lucru. Putem expia o infracţiune sau un
păcat. Jertfa de ispăşire (engl. „propitiation") este un termen personal.
Noi ispăşim o persoană şi nu un păcat (totuşi, nu a trebui să trecem cu vederea
faptul că în Biblie acest termen are uneori ca obiect „păcatul", în sensul
de „a face ispăşire cu privire la păcat"). Dacă ne gândim că relaţia
noastră cu Dumnezeu este în esenţă o relaţie personală, nu putem înlătura ideea
de jertfă de ispăşire. Cei care propun folosirea termenului „expiere"
trebuie să răspundă la întrebarea: De ce să fie expiat păcatul? Care sunt
consecinţele dacă nu are loc expierea? Intervine mâna lui Dumnezeu în acele
consecinţe? „Expiere" este un cuvânt folositor numai dacă putem răspunde
cu „Nu" la ultima întrebare. Dacă păcatul este un lucru şi poate fi tratat
ca un lucru care să fie şters, aruncat de la noi, atunci este corect să vorbim
despre expiere. Dar dacă păcatul afectează relaţia omului cu Dumnezeu, dacă
relaţia cu Dumnezeu este lucrul primordial, atunci este greu să vedem cum
„expierea" ar fi suficientă. De îndată ce ne ocupăm de aspectul personal
avem nevoie de un termen cum este „jertfa de ispăşire" (engl.
„propitiation").
Prin urmare, se pare că, în ciuda afirmaţiilor încrezătoare
ale unora, expierea nu rezolvă dificultăţile noastre. Ideile exprimate în
cuvintele traduse de obicei *”jertfă de ispăşire" nu sunt comunicate
adecvat prin termenul „expiere" (engl. „expiation").
BIBLIOGRAFIE
C. Brown, NIDNTT 3, p. 151-160.
L.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu