Lameh
LAMEH. (ebr. lemek, poate de la
un cuvânt arab care înseamnă „tânăr puternic" - vezi Dillmann, Holzinger).
1. Un urmaş al lui Cain (Geneza
4:18 ş.urm.) care a introdus poligamia. Unul dintre fiii săi a fost Tubal-Cain,
primul lucrător al metalelor, iar cântarea lui Lameh din Geneza 4:23 ş.urm. se
crede uneori că a fost o „odă a săbiei" care glorifică armele de război
inventate de fiul său. El se laudă în faţa soţiilor sale, Ada şi Tila, că a
omorât oameni, şi datorită puterii superioare pe care i-o furnizează armele
sale, el nu are nevoie de protecţia lui Dumnezeu, ca şi Cain. S-ar putea ca
Isus să Se refere la acest lucru în Matei 18:22 când înlocuieşte răzbunarea cu
iertarea.
2. Un urmaş al lui Set şi tatăl lui
Noe (Geneza 5:25-31; 1 Cronici 1:3; Luca 3:36). Din faptul că „Lameh" şi
„Enoh" apar amândoi în genealogiile lui Cain şi Set, şi pe baza altor
asemănări, s-a susţinut că acestea sunt variante ale aceleiaşi liste originale,
potrivit lui J şi P (de ex. G. von Rad, Genesis, 1961). Există însă
diferenţe, în special în caracterul acestui Lameh, care a exprimat speranţa
pioasă că Noe va putea schimba blestemul rostit asupra lui Adam (Geneza 5:29;
cf. 3:17 ş.urm.).
J.G.G.N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu