Sanbalat
SANBALAT. Numele este babilonian, Sinuballit,
adică „Sin (zeul lunii) a dat viaţă". În Neemia 2:10,19; 13:28 este
denumit şi horonitul, probabil pentru că se trăgea din Bet-Horon, aflat la
aproximativ 30 km NV de Ierusalim (cf. Iosua 10:10, etc.). El a fost unul din
oponenţii de frunte ai lui Neemia. Papirusul Elefantin arată că în anul 407
î.Cr. a fost guvernatorul Samariei. Când Neemia s-a întors din exil în 445
î.Cr. el a fost ori guvernator ori dorea să obţină funcţia de guvemator şi,
fără îndoială, a dorit să-şi extindă controlul şi asupra lui Iuda. Papirusul
Elefantin vorbeşte despre doi din fiii săi, Delaia şi Şelemia, şi aceste nume arată
că Sanabalat era un închinător al lui Iahve. Aceasta însemna că ori era
descendent dintr-o familie evreiască care n-a fost luată în captivitate în 721
î.Cr. ori din una din familiile colonizate în Palestina de către împăraţii
asirieni. Oricare ar fi fost cazul, se pare că religia sa a fost un sincretism
(2 Împăraţi 17:33), deşi L-a pus pe Iehova înainte câştigând în felul acesta
simpatia familiei marelui preot, şi căsătorindu-se cu fiica acestuia (Neemia
13:28). Josephus (Ant. 11.302) a face pe Sanbalat responsabil de construirea
templului din Samaria, pe care el îl datează sub Darius al III-lea (336-331
î.Cr.). Dacă istoria aceasta este adevărată, atunci Josephus a confundat
datele; cu excepţia cazului în care el se referă la un al doilea guvernator cu
acelaşi nume. (A existat un al doilea Sanbalat, dacă nu doi, între guvernatorii
Samariei în timpul imperiului Persan).
BIBLIOGRAFIE
H. H. Rowley, „Sanballat and the Samaritan
Temple", BJRL 38, 1955-6, p. 166 ş.urm., retipărită cu titlul Men of
God, 1965, p. 246 ş.urm.; F. M. Cross, „Discovery of Samaria Papyri",
BA 26, 1963, p. 110 ş.urm.
J.S.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu