Samuel, cărţile lui

Samuel, cărţile lui

  13:25    

---

SAMUEL, CĂRŢILE LUI. Cele două cărţi ale lui Samuel au fost la început una singură, şi în Biblia ebraică nu au fost despărţite până în secolul al 15-lea. Despărţirea în două cărţi a început cu LXX. Titlul de „Samuel" (din limba română vers. Cornilescu n.tr.) este identic cu versiunea ebr.; în vreme ce LXX pune împreună cele doă cărţi ale lui Samuel cu cele două ale împăraţilor sub denumirea de 1-4 „Domnii" (sau „Împărăţii"), în timp ce Vulg. le numeşte 1-4 „Regi" (Biblia în trad. lui Galaction foloseşte terminalogia din LXX şi cele 4 cărţi sunt denumite 1-4 Regi. n.tr.). În Biblia ebr. cărţile lui Samuel ocupă locul al treilea între „Prorocii din urmă", în cele patru volume de cărţi istorice: Iosua-Judecători-Samuel-Împăraţi.

Mulţi cercetători moderni consideră că acestea patru au fost la început împreună formând o singură carte istorică, (denumită „Istoria deuteronomică"). Este adevărat că Samuel asigură tranziţia între perioada judecătorilor şi cea a monarhiei, asfel că împărţirea între cărţi pare arbitrară dintr-un anumit punct de vedere.

Titlul de „Samuel" nu este nici el potrivit; prorocul Samuel este numai una din cele trei figuri proeminente ale căror vieţi sunt înregistrate în paginile acestor cărţi, celelalte două fiind Saul şi David. Moartea lui Samuel este consemnată în 1 Samuel 25:1; şi el nu putea în nici un caz să fie autorul, în ciuda tradiţiei din TB (Baba Bathra 16b). „Cartea lui Samuel văzătorul" (1 Cronici 29:29) poate fi o sursă documentară a cărţilor lui Samuel; dar ea nu poate fi identificată cu cărţile lui Samuel.

I. Schiţa conţinutului

Cărţile lui Samuel cuprind o perioadă de aproape un secol, cca. 1050-950 î.Cr. În ele există şase secţiuni:

a. Anii de început ai lui Samuel (1 Samuel 1:1-7:14)

(i) Samuel şi Eli (1:1-3:21)

(ii) Războiul cu filistenii (4:1-7:14)

b. Samuel şi Saul (7:15-15:35)

(i) Saul ajunge împărat (7:15-12:25)

(ii) Războiul cu filistenii (13:1-14:52)

(iii) Înfrângerea lui Amalec (15:1-35)

c. Saul şi David (16:1-31:13)

(i) David ajunge la curtea regală (16:1-17:58)

(ii) David şi Ionatan (18:1-20:42)

(iii) David ca fugar (21:1-26:25)

(iv) David în ţinutul filistenilor (27:1-30:31)

(v) Înfrângerea şi moartea lui Saul şi Ionatan (31:1-13)

d. Primii ani de domnie ai lui David (2 Samuel 1:1-8:18)

(i) Reacţia lui David la vestea morţii lui Saul (1:127)

(ii) David şi Iş-Boşet (2:1-4:12)

(iii) David îi biruieşte pe filisteni 5:1-25)

(iv) David, chivotul şi casa lui Dumnezeu (6:17:29)

(v) Alte victorii (8:1-18)

e. Împăratul David şi curtea sa împărătească (9:1-20:26)

(i) David şi Mefiboşet (9:1-13)

(ii) Războiul cu Amon şi consecinţele lui (10:1-12:21)

(iii) David şi fiul lui mai mare (13:1-18:33)

(iv) Reîntoarcerea lui David şi revolta lui Şeba (19:1-20:26)

f. Anexă (21:1-24:25)

(i) Foamete şi război (21:1-22)

(ii) Doi psalmi ai lui David (22:1-23:7)

(iii) Vitejii lui David (23:8-39)

(iv) Numărătoarea şi ciuma (24:1-25)

II. Sursele şi compoziţia

Nu poate fi nici o îndoială că scriitorul cărţilor lui Samuel a folosit unele documente mai vechi, deşi este imposibil să se ştie câte. Nici un individ n-a putut trăi pe tot parcursul activităţilor şi domniilor lui Samuel, Saul şi David; şi afirmaţia încorporată în expresia „până azi" (de ex. 1 Samuel 27:6) sugerează o anumită perioadă de timp de la eveniment şi până la consemnarea lui de către scriitor. S-au făcut încercări pentru a se separa sursele din care şi-a extras scriitorul materialul; au rezultat un număr de scheme diferite. Unii cercetători (cel mai importanţi K. Budde şi O. Eissfeldt) au argumentat că sursele documentare care stau la baza *Pentateuhului sunt vizibil prezente şi în Samuel. Puţini dintre cercetătorii contemporani sunt de acord cu aceasta. Tendinţa actuală este de a considera Samuel un amalgam de naraţiuni individuale, puse împreună pe etape (vezi, de ex. Weiser, Fohrer). Interesul principal se concentrează în încercarea de a izola porţiunile sau documentele primare. A. R. S. Kennedy a propus cu mult timp în urmă (CB, 1904) că scriitorul cărţii lui Samuel a utilizat cinci documentele de bază: o istorie a primilor ani ai lui Samuel, o istorie a chivotului legământului, o istorie favorabilă monarhiei, o istorie ostilă monarhiei şi o istorie a curţii împărăteşti a lui David. Şcoala britanică are tendinţa de a urma această ipoteză (de ex. Anderson, Rowley); sursa a doua şi a cincea din documentaţia lui Kennedy sunt cele mai vrednice de a fi luate în considerare. Există o părere larg acceptată că există o istorie a chivotului care stă la baza lui 1 Samuel 4:1-7:1, şi mulţi cercetători sunt de acord că 2 Samuel 9-20 împreună cu 1 Împăraţi 1 ş.urm. constituie o unitate distinctă (cunoscută sub denumirea de „Naraţiunea succesiunii"), deşi unele studii recente au contestat acest punct de vedere (Delekat, Würthwein). Se consideră că naraţiunea succesiuniia fost compusă, sau cel puţin a provenit de la un martor ocular. Sunt absente din acesta porţiune „dubletele" detalii caracteristice restului cărţilor lui Samuel; mulţi cercetători au pus accentul pe semnificaţia acestor „naraţiuni duplicat" în argumentele lor în favoarea unei varietăţi de surse (aflate în conflict). Acest argument a fost depăşit (vezi D. F. Payne, „Duplicate Accounts", în NBCR, p.284 ş.urm.), dar pe de altă parte se admite că asemenea dublete tind să sugereze surse separate: istoricitatea este, sau ar trebui să fie o chestiune diferită de critica surselor. Astfel, 1 Samuel 16:14-23 ne spune cum Saul l-a întâlnit pentru prima dată pe David ca muzician; 1 Samuel 17:55-58 poate foarte bine să derive din altă sursă, în care s-a relatat că provocarea la luptă a lui Goliat i-a atras atenţia regelui asupra lui David. Dacă este aşa, atunci cel care a compilat cartea s-a inspirat din ambele surse şi a luat decizia sa clară cu privire la evenimentul care a avut loc întâi; „duplicarea" nu neagă istoricitatea nici uneia dintre cele două relatări..

Prin urmare, atât numărul cât şi natura surselor care stau la baza lui Samuel rămân neclare şi discutabile. Scriitorul însuşi şi-a dus propria contribuţie, ca aceea referitoare la zilele sale (1 Samuel 27:6) şi remarcile explicative (1 Samuel 9:9) clarifică acest lucru. Prin consens general, totuşi, activitatea sa este foarte discretă dincolo de aceste tuşe minore, numai în 1 Samuel 7, 12 şi 2 Samuel 7 se vede mâna sa în mod clar. Este demn de notat că structurile editoriale clare şi formulele din *Judecători şi *Împăraţi sunt absente din Samuel; faptul acesta, printre altele, pledează pentru o origine distinctă a lui Samuel şi militează împotriva ipotezelor unei istorii unite a Deuteronomului, Iosua-Împăraţi. Se poate, totuşi, ca o redactare finală, de proporţii limitate, să fi avut loc atunci când Samuel şi Împăraţi au fost puse împreună, în perioada exilului sau imediat după aceasta.

III. Scopul

Acoperind perioada de tranziţie de la epoca tribală sub judecători spre monarhie, cărţile lui Samuel oferă în mod necesar o vedere a valorii monarhiei, cu toate că unele din pasaje dau impresii cu totul diferite. 1 Samuel 8 oferă o critică incisivă a domniei regale, şi 1 Samuel 12:19 relatează faptul că oamenii recunoşteau că au făcut un lucru rău căutându-şi un împărat; dar în 1 Samuel 10:24-27; 11:14 ş.urm. se adoptă o opinie pozitivă despre monarhie. Studiile recente au scos la lumină tensiuni similare în cadrul Naraţiunii succesiunii, unde sunt unele pasaje favorabile lui David şi Solomon, pe când altele sunt critice la adresa lor. Aceste puncte de vedere diferite au fost folosite adesea ca criterii în evaluarea istoricităţii şi a izvoarelor; dar Bright şi alţii au argumentat că tensiunea este în mod sigur una originală în orice reconstrucţie istorică credibilă şi valoarea criteriului este dubioasă. În orice caz, din moment ce materialul incorporat prezintă ambele direcţii, este puţin probabil ca scriitorul final să fi fost ori promonarhic ori antimonarhic. Atitudinea sa este mai degrabă tipic profetică, văzând monarhia ca o constituentă poruncită de Dumnezeu, dar prezentând o vedere detaşată şi obiectivă a fiecărei monarhii în parte. J. A. Soggin este corect atunci când subliniază că interesul primordial al scriitorului este alegerea şi respingerea.

Este important să nu omitem motivul biografic. Există un interes adevărat faţă de cariera şi realizările liderilor lui Israel. A fost convingerea scriitorilor Bibliei că Dumnezeu S-a implicat în istorie, că El îi guvernează întregul curs, şi aceasta a dat cărţilor VT calitatea lor teologică şi conţinutul lor. O istorie colorată teologic nu este cu nimic mai puţin decât istorie.

IV. Textul

Există numeroase probleme în textul ebr. (TM) al cărţilor lui Samuel, pentru care comentariile şi traducerile au recurs adesea pentru a afla ajutor la LXX (în special LXX B şi LXX L). Manuscrisele LXX nu numai că elucidează multe versete unde limba ebr. este obscură sau problematică, ci oferă de asemenea variante de citire în care sensul nu este clar în ebr. Cea mai semnificativă variaţie se găseşte în 1 Samuel 17 ş.urm., unde LXX B este mult mai scurtă decât TM (17:12-31 şi 17:55-18:5 sunt cu totul absente). (Vezi D. F. Payne, NBCR, p. 318). Alte două surse ale dovezilor sunt textele paralele din Cronici, şi fragmente din cărţile lui Samuel găsite la Qumran. Materialul de la Qumran tinde să sprijine LXX unde aceasta diferă de TM, şi versiunile engl. recente, în special NEB, utilizează considerabil aceste dovezi. Este larg acceptat că dovezile sugerează mai grabă că au existat diferite revizuiri ale lui Samuel decât faptul că textul ebr. nu ar fi fost bine conservat.

BIBLIOGRAFIE

L. Rost, Die Überlieferung von der Thronnachfolge Davids, 1926; R. A. Carlson, David, the Chosen King, 1964; R. N. Whybray, The Succession Nanative, 1968; G. Wallis, Geschichte und Überlieferung, 1968, p. 45-66, Comentarii de H. W. Hertzberg, OTL, E.T. 1960; W. McKane, TBC, 1963; J. Mauchline, NBC, 1971; H. J. Stoebe, KAT, 1973. Vezi de asemenea instrucţiile standard ale NT, în special acelea ale lui A. Weiser, O. Eissfeldt, R. K. Harrison şi ale lui J. A. Soggin.

D.F.P.