sânge
SÂNGE. Problema care trebuie stabilită
în primul rând este dacă cuvântul „sânge" în utilizarea lui biblică se
referă în special la viaţă sau la moarte. Sunt cei care susţin că în sistemul
sacrificial al VT „sânge" reprezintă viaţa eliberată de limitările
trupului şi pusă în libertate pentru alte scopuri. Manipularea ceremonială a
sângelui în această concepţie reprezintă prezentarea solemnă a vieţii lui
Dumnezeu, viaţă predată, dedicată, transformată. Moartea ocupă un rol secundar
sau chiar nici unul. În această concepţie, „sângele lui Cristos" înseamnă
ceva mai mult decât „viaţa lui Cristos". Dar dovezile nu par s-o sprijine.
În primul rând avem dovada statistică. Din cele 362
de pasaje în care apare cuvântul ebraic dam în VT, 203 se referă la
moarte prin violenţă. Doar şase pasaje leagă între ele viaţa şi sângele (17 se
referă la consumarea cărnii cu sânge). De aici reiese destul de clar folosirea
termenului trebuie asociată mai curând cu moartea.
Apoi suntem confruntaţi cu lipsa de dovezi aduse în
sprijinul teoriei vieţii. Exponenţii părerii susţin că ea iese singură în
evidenţă din pasaje ca Leviticul 17:11, „viaţa trupului este în sânge".
Dar pasajele scripturale pot fi interpretate la fel de bine în sensul de viaţă
care cedează în moarte, de viaţă eliberată.
Este de necontestat că în unele locuri se spune că
ispăşirea este asigurată prin moarte, de ex. în Numeri 35:33, „căci sângele
celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va
putea face (lit. căci nu va fi ispăşit pentru ţară) decât prin sângele celui
ce-l va vărsa." Vezi şi Exod 29:33; Levitic 10:17.
Deci VT nu oferă nici un temei pentru afirmaţiile
pline de consecinţe care se fac uneori. *Ispăşirea este asigurată mai degrabă
prin moartea victimei decât prin viaţa ei. Această este valabil şi pentru NT.
Acolo, ca şi în VT, sângele este folosit mai des în sensul de moarte prin
violenţă decât în oricare alt sens. Când ne referim la sângele lui Cristos,
există unele pasaje care indică cât se poate de clar că se are în vedere
moartea. Aşa sunt referirile la faptul că suntem „socotiţi neprihăniţi prin
sângele Lui" (Romani 5:9; pusă în paralel cu „împăcaţi... prin moartea
Fiului Său" din v. 10), „sângele crucii Lui" (Coloseni 1:20),
referinţa la venirea „cu apă şi cu sânge" (1 Ioan 5:6) şi altele.
Uneori moartea lui Cristos este considerată o
jertfă (de ex. sângele legământului). Dar o examinare atentă a tuturor
pasajelor arată că termenul este folosit în acelaşi fel ca în VT. Aceasta
înseamnă că jertfele mai sunt încă înţelese ca eficiente datorită morţii
victimei. Deci „sângele lui Cristos" trebuie înţeles ca moartea
ispăşitoare a Mântuitorului.
BIBLIOGRAFIE
TDNT 1, p. 172-177; S. C. Gayford, Sacrifice and
Priesthood, 1953; L. Morris, The Apostolic Preaching of the Cross,
1965; J. F. Taylor, în TWBR; H. C. Trumbull, The Blood Convenant, 1887;
A. M. Stibbs, The Meaning of the Word „Blood" in Scripture, 1947.
L.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu