Sara, Sarai
SARA, SARAI. (În ebr. sara,
„prinţesă"). Soţia principală a lui Avram, de asemenea sora sa vitregă din
partea tatălui său Terah (Geneza 20:12). Ea a plecat cu el din Ur din Caldeea,
prin Haran, spre ţara Canaanului. Foametea i-a făcut să plece pentru o vreme în
Egipt, şi, pentru că Avram s-a temut că din pricina frumuseţii ei viaţa sa ar
putea fii în pericol, i-a cerut ca să se prezinte ca sora lui. Faraon a fost
atras de ea şi a luat-o în haremul său. Apoi, suspectând adevărul, au fost
amândoi alungaţi (Geneza 12).
A pozat în sora lui Avram şi cu altă ocazie, la
curtea lui Abimelec, regele Gherarului, potrivit cu instrucţiunile soţului ei:
„Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile pe unde vom merge,
spune despre mine că sunt fratele tău." (Geneza 20:13) - cuvinte care
sugerează o politică deja stabilită. Incidentul acesta a sporit mai mult averea
lui Avram, din pricina darurilor care i-au fost acordate în compensaţie pentru
un soţ rănit în sentimentele sale (Geneza 20:14).
Faptul că a fost stearpă a fost prilejul unui
reproş continuu pentru Sarai, care a ajuns să i-o ofere lui Avram ca şi
concubină pe roaba sa egipteancă Agar. Sarcina lui Agar i-a stârnit invidia şi
a început s-o trateze atât de rău, încât Agar a plecat de acasă. După întoarcere
a născut pe Ismael (Geneza 16).
La vârsta de 90 de ani, numele lui Sarai a fost
schimbat în Sara, şi al soţului ei din Avram în Avraam. Iahve a binecuvântat-o
şi i-a spus că va rămânea însărcinată şi va deveni „mama multor neamuri"
(Geneza 17).
Când Avraam a avut întâlnirea cu trimeşii lui
Dumnezeu, Sarei i-a revenit sarcina să pregătească nişte turte pentru
vizitatorii divini. Ea a auzit prorocia despre fiul ei şi a râs; apoi de frică,
nu a recunoscut faptul acesta confruntată cu cuvintele: „Este ceva prea greu
pentru Domnul?" (Geneza 18:14). La naşterea lui Isaac reproşul adus Sarei
a fost îndepărtat. A fost atât de deranjată de râsul batjocoritor al lui Ismael
în timpul sărbătorii naşterii lui Isaac, încât i-a cerut lui Agar să plece
definitiv împreună cu fiul ei (Geneza 21).
Sara a murit la vâsta de 127 de ani în Chiriat-Arba
şi a fost îngropată într-o peşteră din ogorul Macpela (Geneza 21:1 ş.urm.)
(*Hebron).
Sara este numită îm Isaia 51 ca un exemplu al
încrederii în Iahve. În NT, este menţionată de către Pavel atât ea cât şi
Avraam printre cei a căror credinţă le-a fost socotită neprihănire (Romani
4:9), şi el spune că Sara este mama copiilor făgăduinţei (Romani 9:9).
Scriitorul Epistolei către evrei include pe Sara pe lista oamenilor credinţei (Evrei
11:11). Ea este privită ca exemplu al unei soţii cu adevărată consideraţie
pentru bărbatul ei (1 Petru 3:6).
M.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu