Seleucus
SELEUCUS. Unul dintre generalii mai mici
ai lui Alexandru, care după moartea acestuia a preluat controlul satrapiilor
din Estul îndepărtat şi a devenit un susţinător de frunte al separării. După
bătălia de la Ipsus în 301 î.Cr. el a întemeiat portul din *Seleucia (în
Pieria) (Faptele Apostolilor 13:4) pentru a servi noii sale capitale din vest a
Antiohiei, iar domeniile seleucide s-au extins ulterior peste cea mai mare parte
a Asiei Mici. Dinastia, din care mulţi împăraţi au purtat numele lui Seleucus
sau Antioh, a guvernat din Siria pentru cca. 250 de ani, până ce a fost
suspendată de romani. Populaţia vastă şi eterogenă a reclamat o politică de
elenizare activă, astfel încât să se poată statornici puterea dinastiei.
Aceasta şi faptul că Palestina era frontiera disputată cu ptolomeii din Egipt a
cauzat probleme pentru iudei. Revolta macabeilor, care a lăsat moştenire
împărăţii şi principate mărunte, şi sectele religioase din vremea lui Isus, a
fost rezultatul încercării seleucide de întărire a Palestinei.
BIBLIOGRAFIE
E. R. Bevan, The Home of Seleucus, 1902; V.
Tcherikover, Hellenistic Civilization and the Jews, 1959.
E.A.J.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu