Timotei
TIMOTEI. Un fiu rezultat dintr-o
căsătorie mixtă; mama lui, care evident că l-a învăţat Scripturile, a fost
evreică şi tatăl lui a fost grec (Faptele Apostolilor 16: l; 2 Timotei 1:5). El
a fost născut în Listra (Faptele Apostolilor 16:1) şi era foarte apreciat de
fraţii săi creştini din Listra şi din Iconia (Faptele Apostolilor 16:2). Nu ni
se spune exact când a devenit creştin, dar este logic să presupunem că s-a
convertit în timpul primei călătorii misionare a lui Pavel, care a inclus
Listra în itinerarul ei, şi cu ocazia aceea el a fost martor la suferinţele lui
Pavel (2 Timotei 3:11). Nu se ştie cert când a devenit creştină mama lui
Timotei, Eunice, poate înaintea lui Timotei; dar este cert că lucrul acesta s-a
petrecut înainte de a doua călătorie misionară a lui Pavel.
Apostolul a fost atras cu putere spre tânărul
acesta şi, deşi îl înlocuise doar recent pe Barnaba cu Sila, ca şi tovarăş de
călătorie, l-a luat şi pe Timotei în grupul său, poate ca un înlocuitor al lui
Ioan Marcu pe care a refuzat să-l mai ia cu sine (Faptele Apostolilor 15:36
ş.urm.). Această alegere pare să fi avut şi alte cauze, deoarece mai târziu
Pavel se referă la prorociile care afirmau că Timotei a fost pus de-o parte
pentru lucrare (cf. 1 Timotei 1:18; 4:14). În vremea aceea el a primit un dar
special pentru misiunea sa, împărtăşit prin punerea mâinilor de către
presbiteri împreună cu Pavel (1 Timotei 4:14; 2 Timotei 1:6). Pentru a preveni
orice împotrivire inutilă din partea evreilor locali, Timotei a fost tăiat
împrejur înainte de a pomi în călătorie.
La început i s-a încredinţat o misiune specială la
Tesalonic, aceea de a-i încuraja pe creştinii persecutaţi. El este numit
alături de Pavel şi Silvan în salutările din ambele Epistole adresate acelei
biserici şi el a fost prezent împreună cu Pavel în timpul lucrării acestuia de
propovăduire în Corint (2 Corinteni 1:19). Este menţionat din nou în timpul
lucrării lui Pavel la Efes, când a fost trimis împreună cu Erast într-o altă
misiune importantă în Macedonia, de unde urma să plece la Corint (1 Corinteni
4:17). Este evident că tânărul acesta era timid din fire, deoarece Pavel îi
îndeamnă pe corinteni să se poarte bine cu el şi să nu-l dispreţuiască (1
Corinteni 16:10-11; cf. 4:17 ş.urm.). Judecând după situaţia care a rezultat la
Corint (vezi 2 Corinteni) se pare că misiunea lui Timotei nu a reuşit şi este
semnificativ faptul că, deşi numele lui a rămas asociat cu numele lui Pavel în
salutarea din această Epistolă, delegatul apostolic a fost Tit şi nu Timotei.
El l-a însoţit pe Pavel în următoarea sa vizită la Corint, deoarece el este
tovarăşul de lucru al lui Pavel atunci când acesta a scris Epistola către
romani (Romani 16:21).
Timotei l-a însoţit de asemenea pe Pavel în
călătoria la Ierusalim cu ajutoarele strânse (Faptele Apostolilor 20:4-5) şi
apoi este menţionat când Pavel, aflat în închisoare, a scris Epistolele către
coloseni, Filimon şi Filipeni. În ultima Epistolă Timotei este apreciat cu
căldură şi Pavel intenţionează să-l trimită curând pentru a afla despre starea
lor. Când apostolul a fost eliberat din închisoare şi s-a angajat în alte
lucrări în E, aşa cum indică Epistolele Pastorale, se pare că l-a lăsat pe
Timotei la Efes (1 Timotei 1:3) şi l-a însărcinat să-i înfrunte pe învăţătorii falşi,
să supravegheze închinarea publică şi să rânduiască pe conducătorii bisericii.
Deşi Pavel spera să-l întâlnească din nou pe Timotei, teama că întâlnirea ar
putea fi amânată l-a determinat să scrie prima scrisoare către Timotei şi după
aceasta a urmat o alta, când Pavel era nu numai arestat, ci şi judecat iar
viaţa îi era în joc. Timotei a fost îndemnat să se grăbească să meargă la el,
dar nu se ştie dacă a ajuns sau nu. Mai târziu Timotei însuşi a ajuns să fie
închis, aşa cum arată Evrei 13:23, dar nu sunt date detalii şi nu se ştie nimic
despre istoria lui ulterioară.
El a fost afectuos (2 Timotei 1:4) dar foarte
temător (2 Timotei 1:7 ş.urm.), având nevoie de numeroase îndemnuri de la tatăl
său în credinţă; el este avertizat să nu cedeze la poftele tinereţii (2 Timotei
2:22) şi să nu-i fie ruşine de Evanghelie (2 Timotei 1:8). Nici unul dintre
însoţitorii lui Pavel nu este lăudat cu atâta căldură ca şi Timotei pentru
loialitatea sa (1 Corinteni 16:10; Filipeni 2:19 ş.urm.; 2 Timotei 3:10
ş.urm.). Este potrivit ca ultima scrisoare a apostolului să fie adresată atât
de afectuos succesorului reticent, ale cărui slăbiciuni sunt la fel de evidente
ca şi virtuţile sale.
D.G.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu