vin şi băuturi tari
VIN ŞI BĂUTURI TARI.
I. În Vechiul Testament
Dintre mai multe sinonime folosite în VT cele mai
des folosite sunt yayin (tradus de obicei „vin") şi sekar
(tradus de obicei „băutură tare"). Aceşti termeni sunt folosiţi adesea
împreună, fie dacă scriitorul recomandă vinul şi băutura tare ca un lucru de
dorit, fie că avertizează cu privire la pericolele lor. Un al treilea cuvânt, tiros,
tradus uneori „vin nou" sau „vin dulce", a fost considerat adesea că
ar fi un vin nefermentat şi, deci, neîmbătător, dar un exemplu cum este cel din
Osea 4:11, împreună cu folosirea termenului în Talmud, arată clar că poate fi
folosit într-un sens rău, la fel ca şi celelalte. În plus, este semnificativ
faptul că termenul „vin" nu este folosit niciodată cu privire la sucul
rezultat din strugurii care sunt storşi în pahar şi, probabil, folosiţi imediat
(Geneza 40:11). Este semnificativ faptul că termenul „vin" nu este folosit
niciodată cu privire la sucul rezultat.
Termenul „vin nou" nu indică un vin
nefermentat deoarece, de fapt, procesul de fermentare începe foarte repede şi
vinul nefermentat nu putea fi păstrat câteva luni după recoltat (Faptele
Apostolilor 2:13). Dimpotrivă, termenul indică vinul făcut din primii stropi de
suc, obţinut înainte de stoarcerea în teasc. Prin urmare, este deosebit de tare
şi ar veni imediat în gând ca o explicaţie probabilă pentru ceea ce părea să
fie o stare de ebrietate. Obiceiul modern din Palestina, la oamenii care au
fost conservatori în ce priveşte sărbătorile religioase, sugerează de asemenea
că vinul folosit era fermentat. Prin urmare, se poate spune că Biblia foloseşte
mai multe sinonime fără a face o distincţie consecventă între ele.
După cum este firesc, într-o ţară cu o climă
deosebit de potrivită pentru cultura viţei de vie, observăm că vinul era
asociat adesea cu grâul şi împreună reprezintă abundenţa mâncării şi a
darurilor bune pentru viaţă. Prin urmare, acestea pot fi promise ca semne ale
binecuvântării lui Dumnezeu (Geneza 27:28) şi sunt primite de Dumnezeu atunci
când sunt jertfite pe altar (Exod 29:40). Ca o problemă de disciplină, însă,
uneori consumul de vin era interzis, cum este cazul atunci când un om începe
slujirea preoţească (Levitic 10:9) sau în cazul unui *Nazireu, în timpul
jurământului său (Numeri 6:3). Abstinenţa *Recabiţilor se încadrează într-o
categorie diferită, deoarece a fost o încercare de a păstra felul de viaţă
nomadă pe care au trăit-o în corturi şi refuzul lor de a bea vin nu se
datorează pericolelor abuzului, ci faptului că vinul era asociat cu sădirea
viilor, cu semănatul şi cu clădirea de case (Ieremia 35:7). Totuşi, nu lipsesc
nicidecum dovezi că pericolele băuturilor tari erau clare pentru cei care au
acceptat modul de viaţă agricol. Avertismentele din cartea Proverbelor sunt
clare şi pe vremea lui Isaia chiar şi preoţii au căzut în cursa vinului.
Aceste două aspecte ale vinului - folosirea şi
abuzul lui, beneficiile şi blestemul lui, acceptarea lui de către Dumnezeu şi
urârea lui - se întrepătrund în ţesătura VT aşa încât vinul poate înveseli
inima omului (Psalmul 104:15) sau poate face mintea lui să păcătuiască (Isaia
28:7), poate fi asociat cu veselia (Eclesiastul 10:19) sau cu mânia (Isaia
5:11), poate fi folosit pentru a dezgoli ruşinea lui Noe (Geneza 9:21) sau, în
mâinile lui Melhisedec, pentru a-l onora pe Avraam (Geneza 14:18).
În folosirea metaforică pot fi observate aceleaşi
caracteristici. Vinul poate reprezenta un lucru pe care l-a pregătit Dumnezeu
Însuşi (Proverbe 9:5) şi pe care îl oferă la cei care-l primesc din mâna Lui
(Isaia 55:1); pe de altă parte, însă, poate reprezenta influenţa îmbătătoare a
supremaţiei babiloniene care aduce ruină (Ieremia 51:7).
II. În Noul Testament
În NT cuvântul obişnuit este cuvântul gr. oinos
(cf. ebr. yayin). O singură dată întâlnim sikera, „băutură
tare" (Luca 1:15), un cuvânt împrumutat din semitică (cf. ebr. sekar)
şi o singură dată găsim gleukos, „vin nou" (Faptele Apostolilor
2:13). Acest ultim cuvânt înseamnă de fapt „vin dulce" - vinul anului în
curs însă nu a fost produs, dar existau modalităţi de a păstra vinul dulce în
tot timpul anului.
Referinţele din NT sunt mult mai puţine ca număr,
dar încă o dată sunt deopotrivă de clare aspectele bune şi rele, iar multe
lucruri pe care le-am observat în VT au echivalentul lor în NT. Ioan
Botezătorul a trebuit să se abţină de la vin, având în vedere misiunea lui
specială (Luca 1:15), dar aceasta nu înseamnă că vinul în sine este rău,
deoarece Isus nu numai că participă la nunta din Cana, dar când vinul s-a
terminat El l-a înmulţit din abundenţă, iar mai târziu faptul că a mâncat şi a
băut cu vameşii şi cu păcătoşii a atras acuzaţia că este mâncăcios şi băutor de
vin. Refuzul lui Isus de a bea vinul care i-a fost oferit pe cruce potrivit cu
obiceiul iudaic (Marcu 15:23) nu a fost bazat pe o obiecţie faţă de vin în
sine, ci hotărârii de a muri fără a avea mintea înceţoşată. Mai târziu El a
acceptat vinul (oţetul) care era băutura obişnuită a lucrătorilor câmpului şi a
soldaţilor din clasa de jos.
În mai multe împrejurări Isus a folosit vinul
pentru a ilustra învăţătura Sa. Textul din Marcu 2:22 indică un obicei din
vremea aceea de a pune vinul nou în burdufuri noi şi arată că nu este practic
să procedezi altfel. Comentatorii au păreri diferite cu privire la
interpretarea pildei. În timp ce vinul nou indică limpede vitalitatea şi
lucrarea puternică a învăţăturii noi a lui Cristos, burdufurile rupte se pot
referi la fel de bine la anumite forme convenţionale, la întregul sistem iudaic
sau la inima omenească - toate acestea aveau nevoie să fie transformate
potrivit cu cerinţele epocii noi care a sosit. Din nefericire, fariseii nu au
vrut să accepte schimbările implicate şi s-au agăţat cu încăpăţânare de
sistemul pe care s-a bazat viaţa lor (Luca 5:39).
În sens metaforic cuvântul „vin" este folosit
în NT atât într-un sens bun cât şi într-unul rău. Sensul rău este întâlnit de
câteva ori în Apocalipsa, unde locuitorii pământului sunt descrişi ca fiind
îmbătaţi de curvia Babilonului (Apocalipsa 17:2), în timp ce Babilonul însuşi
era beat de sângele lor (Apocalipsa 17:6). Pe de altă parte, Pavel îi îndeamnă
pe cititorii săi să fie plini de Duh (Efeseni 5:18), în contrast cu îmbătarea
cu vin. Desigur, există anumite similarităţi între aceste două stări, lucru
care se poate să-l fi determinat pe Pavel să se exprime în felul acesta. Este
cert că în ziua Rusaliilor au fost mulţi care au crezut că dovezile prezenţei
Duhului nu sunt altceva decât rezultatul unei băuturi tari. Aceeaşi
interpretare a fost dată în vechime faptului că Ana îşi mişca doar buzele
atunci când s-a rugat în prezenţa lui Eli; un presupus păcat pe care Eli s-a
grăbit să-l condamne la Ana, dar nu l-a condamnat la fiii săi (1 Samuel 1:14).
Timotei a fost îndemnat de Pavel să bea puţin vin
datorită proprietăţilor medicinale ale vinului (1 Timotei 5:23; vezi folosirea
vinului într-o formă diferită în pilda Samariteanului milostiv), dar în
Epistolele pastorale există o recunoaştere a pericolelor grave ale excesului,
iar cei care deţin funcţii de conducere în comunitatea creştină, atât bărbaţi
cât şi femei, sunt avertizaţi în mod special cu privire la acest lucru care îi
poate face nepotriviţi pentru lucrarea lor (1 Timotei 3:8; Tit 2:3). Abuzul
este deosebit de nepotrivit în biserică, deoarece dacă este adevărat că beţia
este un semn general de lipsă de direcţie în problemele spirituale şi o
nesocotire a întoarcerii iminente a lui Cristos (Romani 13:13), cu cât mai mult
trebuie condamnată beţia la Cina Domnului, unde indică nu numai un spirit de
indiferenţă totală faţă de Dumnezeu ci şi o desconsiderare completă a celor
care participă împreună la părtăşia creştină (1 Corinteni 11:21).
În rezumat, se poate spune că deşi vinul nu este
condamnat ca fiind lipsit de utilitate, vinul aduce pentru oamenii păcătoşi
pericolul de a-şi pierde controlul, aşa încât şi cei care se consideră tari ar
fi mai înţelept să de abţină - dacă nu pentru binele lor, pentru binele
fraţilor mai slabi (Romani 14:21). Dacă se aduce argumentul că există multe
alte lucruri de care se poate face abuz, în afară de vin, se poate spune de
asemenea că vinul s-a dovedit atât de frecvent că este periculos încât Pavel îl
menţionează atunci când stabileşte un principiu general. Faptul că acest
principiu are aplicabilitate în contextul vieţii moderne nu este contestat de
cei care iau în serios responsabilitatea lor creştină.
BIBLIOGRAFIE
C. Seltman, Wine in the Ancient World, 1957;
J. P. Free, Archaeology and Bible History, 1950, Anexa II, p., 351
ş.urm.; „Wine" în TWBR; „Food" în HDB, 2, p. 32; C. Brown, NIDNTT 3,
p. 918-923.
F.S.F.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu