Bartimeu
Isus trecea prin Ierihon.
Şi cerşetorul orb, în zdrenţe,
de jos, din colb, simţi un zvon,
un ritm de paşi în largi cadenţe.
Isus trecea sub cer iudeu,
printre grădini cu rodii coapte.
Iar zorii se-nălţau nupreu.
Dar pentru orbul Bartimeu
era tot noapte după noapte...
Isus trecea încet. Şi-apoi,
într-o solemnă fericire,
venea cu El un lung convoi,
ca o coloană de eroi
glorificând un rege mire.
Isus trecea. Şi-un tremur sfânt
vibra în orb ca niciodată.
Ciulind urechile în vânt,
el prinse-n taină un cuvânt.
Şi inima-ncepu să-i bată.
Simţi ceva ca un fluid,
ca o mireasmă de zambilă.
Şi orbul a strigat livid:
— Ai milă, fiul lui David,
Isuse Salvator, ai milă!
Doi-trei, pe margini, se-ncruntară.
— Hei, cerşetor neobrăzat!
Ce strigi aşa? Oricât e-amară,
tu poarţă-ţi crucea cum ţi-e dat.
Rămâi în pace sub povară.
Dar orbul, fără căpătâi,
strigă mai fără de ruşine,
mai fără teamă ca întâi:
— Ai milă, Doamne, şi de mine!
Şi S-a oprit Isus acum
pătruns de omeneasca dramă.
Putea să treacă? Nicidecum.
Şi orbu-aude-un glas pe drum:
— Hai, îndrăzneşte, căci te cheamă!
Mă cheamă? Cum... Chiar El?... Isus?
— Hai, nu mai zăbovi. Te-aşteaptă.
— Pe mine chiar? Ce alţii nu-s?
Pe Bartimeu? Aşa a spus?
Şi orbul parcă se deşteaptă.
— Atuncea... tot ce-a fost... s-a dus!
Şi ca nebun de bucurie,
se-nalţă Bartimeu în vânt.
Stă drept acum ca o făclie
Îşi scoale haina, o sfâşie
şi-o zvârle... zvrr... zdup!... la pământ.
Atuncea... peste-o clipă, două,
eu voi vedea ca orice om.
Şi-apoi cu mâinile-amândouă,
îmi voi zidi o casă nouă
şi voi sădi pom lângă pom...
Aşa... Eu nu mai sunt un blid
zvârlit în spini la oale sparte!
Eu pot munci!... Hei, la o parte!
M-aşteaptă fiul lui David!...
Dar ascultaţi. Ca peste veac,
se-aude lin un glas ca mierea.
O, Bartimeu, ce vrei să-ţi fac?...
Rabuni... sunt un orb sărac.
Nu-Ţi cer nimic... Numai vederea...
Apoi convoiul a pornit.
Într-o vibrare fericită,
un Nume Sfânt era şoptit.
Şi mii de paşi au năvălit
călcând pe haina zdrenţuită.
Iar haina a rămas în drum.
Căci nimeni mintea nu şi-a pus
cu-o zdreanţă bună pentru scrum.
Iar Bartimeu mergea acum
după Isus...
Poezie de Costache Ioanid din volumul TAINE
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu