Când o uşă...
O, ce bine-i când o uşă se deschide cu iubire
şi-n chenarul ei deodată vezi un Rai într-o privire,
când vezi două braţe-ntinse şi auzi un glas de frate
dăruind o primăvară inimii înfrigurate,
deşteptându-ţi iar nădejdea într-un zbor mai sus de fire!
O, ce bine-i când o uşă se deschide cu iubire!
Aţipea sub stele pale zarea paşnicei Betanii
când Isus bătea la uşă după crâncene strădanii.
Ce adânc simţea Divinul cum de om Îşi leagă soarta,
când vedea în prag pe Lazăr, pe Maria şi pe Marta.
Nu era alt loc sub soare mai scăldat de fericire!
O, ce bine-i când o uşă se deschide cu iubire!
Jos, în Ierihon, pe uliţi, prin mulţimea zgomotoasă,
aducea Zacheu pe Domnul ca pe-un oaspete spre casă.
Şi prin uşa larg deschisă, se-auzea din încăpere:
„Dau săracilor, o Doamne, jumătate din avere!"
Îngeri albi priveau din ceruri clipele de mântuire.
O, ce bine-i când o uşă se deschide cu iubire!
Dar la uşa ta închisă stă de mult Isus şi bate.
Ca să plece nu Se-ndură, ca s-o frângă nu se poate.
O, trezeşte-te şi vino, trage repede zăvorul.
Nici un oaspe nu-i pe lume ca Isus Mântuitorul.
El ţi-aduce-n dar iertare. El ţi-aduce izbăvire.
O ce bine-i când o uşă se deschide cu iubire!
Poezie de Costache Ioanid din volumul TAINE
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu