De dragul Tău
Ce dor frumos, ce Rai ne leagă!
Eu cânt cu lacrimi, Tu le-alini.
De dragul Tău mi-e lumea dragă,
că-n ea Te văd şi-n flori şi-n spini.
În crinii albi Ţi-e sărutarea,
în maci văd sânge pe Calvar.
De dragul Tău mi-e dragă marea
şi cerul fără de hotar!
În bulgări reci Te văd cum sameni
şi-n spini văd paşii sângeraţi.
De dragul Tău iubesc pe oameni;
azi sunt străini, mâini, poate, fraţi!
Când turme trec ducându-şi dorul
şi spune-un fluier: „Sunt cu voi!"
de dragul Tău mi-e drag păstorul
ce-şi pune pieptul pentru oi!
În cei aleşi Îţi văd iubirea,
cu ei cântându-Ţi psalmi în văi...
De dragul Tău le sorb privirea;
pe-obrajii lor, sărut pe-ai Tăi!
Şi cât mi-e dat să nu-Ţi văd faţa,
dorit de stele ca un mag,
de dragul Tău mi-e dragă viaţa,
şi moartea nu-i decât un prag...
Poezie de Costache Ioanid din volumul TAINE
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu