Bătrâneţe, şcoală-naltă...
Bătrâneţe, şcoală-naltă
de povară şi de scrum...
cale aspră şi ciudată,
pe-unde n-am fost niciodată ,
niciodată
pân-acum...
Bătrâneţe, traistă spartă
de-unde toate cad şi pier...
Cade orice faptă moartă,
cade slava cea deşartă
şi rămâne
cea din Cer!
Bătrâneţe, daltă bună,
care taie cu folos.
Taie fala ce se-adună,
taie firea cea străbună
din mireasa
lui Cristos!
Bătrâneţe, tren de seară...
fără bani, fără bilet...
U-u-u!... ce iute zboară!
Şi te duci din gară-n gară
către tainicul
magnet...
Dar la urmă... Domnul ştie!...
colo-n slavă, la hotar...
vom sări de bucurie
şi cu Domnul în vecie
vom fi tineri,
tineri iar!...
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu