Ce drum!
Ce drum sub zări de peruzele!
Ce vis de ne-nţeles pribeag!
Să mergi cu ochii către stele,
privind cum una dintre ele
ţi-arată calea spre Cel Drag!...
Să simţi că zbori printre planete
deasupra văilor pustii,
deasupra lumilor deşerte
spre îngereştile concerte,
spre veşnicele simfonii!
Să vezi o stea sub bolţi senine
venită din nemărginiri
ca să te cheme chiar pe tine
din lumea asta de suspine
în ţara veşnicei iubiri!
Şi-apoi să te-nfiori deodată,
privind c-un simţământ suprem
cum steaua s-a oprit şi, iată,
acum lumina ei ţi-arată
un Prunc divin în Betleem!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu