De când Îl iubesc pe Isus
De când Îl iubesc pe Isus,
mai ‘nalt mi se pare înaltul,
cărările urcă mai sus
şi soarele-i altul!
De când Îl iubesc pe Isus,
bujorii mai roşii se-arată,
iar stele cum ies în apus,
n-au fost niciodată.
De când Îl iubesc pe Isus,
as vrea să-L ador ca Debora,
un cântec, pe aripi adus,
ducând tuturora.
Ca Iacov o scară aş vrea,
spre nouri de albe răsfrângeri,
să urc tot pământul pe ea,
în murmur de îngeri.
De când Îl iubesc pe Isus,
mi-e drag să văd oameni cum cântă,
cu lacrimi de freamăt nespus,
pe cartea cea sfântă.
Şi-aş vrea, cât cu dorul cuprind,
când n-or mai fi arcuri şi suliţi,
s-aud lumea-ntreagă vorbind
de Domnul pe uliţi...
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu