Nimic nu sunt
Nimic nu sunt.
Un strop de tină
în care-ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care-aprinzi lumină.
Un spin din care scoţi un râu.
Nimic nu sunt.
O cupă spartă
din care faci un heruvim.
Sunt măgăruşul ce te poartă
pe drumul spre Ierusalim.
Nimic nu sunt.
Un rob netrebnic
chemat ca jugul Tău să port,
să dau deoparte piatra rece,
când Tu dai viaţă celui mort.
Nimic nu sunt.
O trestie frântă
din care faci toiag de fier.
O luminiţă fumegândă
ce mâine fi-va stea pe cer.
Nimic nu sunt.
Dar Tu eşti totul.
Şi Tu Te-ai dat ca preţ al meu,
făcând din pieptul meu chivotul
ce poartă-n el pe Dumnezeu.
Nimic nu sunt.
Nimic sub soare.
Dar Tu-ai dat tot pentru nimic.
în veci să fii mereu mai mare,
iar eu în veci mereu mai mic.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu