Frumos e crinul...
Frumos e crinul, alb străjer
veghind în văi străine.
Şi macul, roşu făclier...
Şi-atâtea flori ce cresc şi pier.
Dar cum va fi acolo-n Cer,
Isuse, lângă Tine?
Frumos e crinul în apus,
punând în păr rubine!
Pe toate mâna Ta le-a pus,
şi toate ard cu-n dor nespus.
Dar cum va fi acolo sus,
Isuse, lângă Tine?
Frumos e timpul fericit
de rugăciuni senine.
Asculţi frăţescul grai iubit
şi nu te mai vrei despărţit.
Dar cum va fi în nesfârşit,
Isuse, lângă Tine?
Frumos e-n veci Cuvântul viu
al sfintei cărţi divine,
în ea citesc în ceas târziu,
ce-am fost cândva şi ce-am să fiu.
Şi-aş vrea odată să mă ştiu,
Isuse, lângă Tine!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu