Haideţi, fraţi!
"Haideţi, fraţi! striga odată
de pe ziduri Neemia —
să-mplinim lucrarea sfântă
cu ciocanul şi mistria!
Pentru toţi cei dragi ai voştri,
haideţi sus pe schela-naltă,
cu povara într-o mână
şi cu suliţa-n cealaltă!
Haideţi fraţi, căci vremea zboară!
N-ascultaţi a lumii vrajă.
Ziua să lucrăm pe ziduri,
noaptea să veghem de strajă!
Căci acei ce stau deoparte
când e vremea trudei sfinte,
n-or avea nici drept, nici parte,
nici aducere aminte.
Azi lucrarea e întinsă
şi zidirea nu-i uşoară.
Totuşi, nimeni să nu iasă
din Ierusalim afară!
Puneţi piatră lângă piatră.
Să răsune-n inimi struna!
Iar când trâmbiţa vă cheamă,
toţi în luptă să fiţi una!"
"Haideţi fraţi!" să spunem astăzi
mai voioşi ca Neemia!
Căci acum zidim cetatea
ce străbate veşnicia!
Iar când zidul va fi gata
însuşi Meşterul din zare
îl va duce sus în slavă,
preschimbat în nor de soare!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu