Să dăm mulţumire...
Să dăm mulţumire,
în rugă uniţi,
de anii tăi, frate,
cu-ai noştri-mpletiţi!
Şi mâine de-asemeni
să fim ca un roi,
nici noi fără tine,
nici tu fără noi.
Uniţi în credinţă
să mergem la fel,
pe singura cale,
spre singurul ţel.
Să fim totdeauna
un singur şuvoi,
nici noi fără tine,
nici tu fără noi.
Pe Mările Roşii
a’ lumii aceşti
să ducem mesajul
iubirii Cereşti.
S-ajungem la ţintă
întregul convoi.
Nici noi fără tine,
nici tu fără noi!
Şi-atunci când Păstorul
striga-va din Cer,
să nu fie nimeni
de turmă stingher.
Să nu plângă nimeni
privind înapoi...
Nici noi fără tine,
nici tu fără noi!
Ci sus, unde aştrii
în cântec s-aştern,
să stăm sub menora
din Templul etern,
în cântec de harpe,
de flaut, de-oboi...
Şi noi lângă tine,
Şi tu lângă noi!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu