Vai, fraţilor...
Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!
Unde-i holda ne-ntinată
spicul sclipitor?
Unde e oştirea-naltă
ce purta povara-nvoaltă,
hrană tuturor?
Cine-a strecurat neghină
noaptea printre noi?
Numai răni, numai rugină,
numai cioburi de lumină
frânte în noroi!
Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!
Mii de spini îşi ţin soborul.
Plânge roua-n zori.
A trecut Ispititorul
şi noi n-am păzit ogorul,
n-am fost veghetori.
Domnul peste lan Se uită
c-un adânc suspin.
O, ca mâine va fi nuntă!
însă pân-atunci ne-nfruntă
duhul lui Cain.
Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!
Azi e vremea de zăbavă.
Nu ştim cât va fi!
Cu neghină şi cu pleavă,
cum vom fi luaţi cu slavă
în măreaţa zi?
Noi suntem plătiţi cu sânge.
Toţi suntem în Har.
Dar ce mulţi, ce mulţi vom plânge,
când oştiri cereşti vor strânge
grâul în grânar!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu