În tranşeul...
În tranşeul cămăruţei tale,
tu te rogi şi te păstrezi curat.
Dar, cum ieşi în lume, ce rafale,
câte gloanţe şuieră turbat!
Zboară-n jurul tău priviri deşarte,
zvârle pofta schije pe asfalt.
Lăudăroşenia vieţii moarte
dă năvală-n care de asalt.
Dacă porţi pe mână şi pe frunte
semnul că eşti liber de cel rău,
mii de demoni sar să te înfrunte,
mii de pofte bat în trupul tău.
Cad alături cei ce n-au putere.
Zece mii în partea dreaptă cad.
Clănţănesc în duh mitraliere,
trag obuzierele din Iad.
Dar tu ţine calea ta prin gloată,
chiuind ca cei ce dau de larg.
Când Cristos îţi este cazemată,
în fărâme gloanţele se sparg.
Fii ca Iosif cu priviri senine,
fii ca Lot cu sufletul curat.
Nu uita că-n lupta pentru tine
Iadu-ntreg în Mielul Sfânt a dat.
Să-ţi încingi cu adevăr fiinţa,
să te-ncalţi cu râvna cea de sus,
pavăză să-ţi fie-n mers credinţa,
sabie, Cuvântul lui Isus!
Orice pată de păcat, mârşavă,
spal-o-n har şi fii bărbat de fier.
Fără luptă, nimeni n-are slavă.
Fără slavă, n-ai cuvânt în Cer!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu