Icoanele mele...
Icoanele mele cu salbe de crini,
icoanele dragostei noi,
icoanele mele scăldate-n rubini,
voi, fraţi şi surori, sunteţi voi!
Făclii care ard, dăruind tuturor
Lumină din veacul de-apoi,
lumini din Lumină, izvor din Izvor,
voi, fraţi şi surori, sunteţi voi!
Cădelniţă sfântă, cu foc din altar,
cu care smerit mă-ncovoi,
cădelniţa mea de mireasmă şi har,
voi, fraţi şi surori, sunteţi voi!
Aghiazmă sfinţită din munţii de sus,
ţâşnind într-un veşnic şuvoi,
aghiazmă din Stânca eternă, Isus,
voi, fraţi şi surori, sunteţi voi!
Mătănii de rugă, din aur de-Ofir,
săpate c-un tainic priboi,
mătănii legate pe-al dragostei fir,
voi, fraţi şi surori, sunteţi voi!
Icoane de aur în Templul divin,
din voi, fraţii mei, mi-am făcut;
icoane la care eu nu mă închin,
dar, ca pe Cristos, le sărut...
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu