Magii de apoi
"Dar când va veni Fiul Omului, va găsi
El credinţă pe pământ?’ (Luca 18:8)
De departe... de departe
cu duh viu... cu inimi calde...
după steaua lui Avraam,
văzută de Balaam,
vin magii Cuvântului
în largul pământului,
vin magii printre ciobani,
după două mii de ani
să-ntrebe ca la-nceput:
Oare unde s-a născut
Domnul împăraţilor,
bucuria fraţilor
Luceafărul zorilor,
dragostea surorilor?...
Iată unii din cetate
ies cu frunţile-ncruntate
şi, privind cu gând ascuns,
magilor le dau răspuns.
— O, voi magi din răsărit
nu ştim, nici n-am auzit
de vreun Prunc venit din Cer,
de vreun astru mesager.
— În zadar mai căutaţi
prunci din Ceruri întrupaţi!
Nimeni azi, în lumea noastră
n-a văzut vreo stea măiastră
luminând vreun han bătrân,
c-un copil născut pe fân.
Totul, totul e-o poveste!
Prunc din Cer la noi nu este!
— O, ba da, voi magi de-apoi!
Pruncul e aici, la noi!
— Pruncul cel din zarea-albastră
e aici, în viaţa noastră!
— Pruncul-Soare, Pruncul-Crin
e în orice piept creştin!
El e Pruncul ce S-a dat
să ne spele de păcat!
El e-odrasla lui Isai,
ce ne creşte pentru Rai!
El ne scapă de-ndoială.
Noi n-avem o iesle goală!
El ne dă nădejde vie.
Ieslea noastră nu-i pustie.
El ne mângâie, ne-alină.
Ieslea noastră e Lumină!
El e Prunc şi El e Miel.
Noi cinăm mereu cu El!
El e Prunc şi Creator,
El e Staul şi Păstor!
El, din staulele noastre,
ne va duce printre astre,
de pe-acest întreg pământ,
într-un singur Staul Sfânt.
Şi vom fi un singur dor,
toţi o turmă şi-un Păstor!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu