Ninge...
Ninge.
Zboară fulgi de nea.
Tremurătoarele stele de-argint
Zboară şi lunecă-n hore de-alint
Peste crengile amorţite,
peste văile ruginite,
Dumnezeu din Cer trimite
strai de mărgărint.
Ninge. Zboară fluturi albi
Stele de stele în horă se prind.
Albă maramă pe-ogoare întind,
cum pe-a Domnului blândă faţă
puse giulgiul fiori de gheaţă.
Dar Isus ieşi la viaţă,
Moartea biruind.
Ninge.
Joacă pui de stea.
Înfiorate păduri şi poteci
dorm învelite în pânzele reci.
Dar de sus, din albastra ţară,
când cel drag se va-ntoarce iară,
vom avea o primăvară
până-n veci de veci!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu