Mulţumim...
Un salut pentru sora Bianca
Bun venit la noi în ţară,
floare din Sion!
Peste munţi şi râuri zboară
fericitul zvon!
Căci te poartă încă-n minte
apele în mers.
Urma ta pe drumuri sfinte
încă nu s-a şters.
Încă mai sunt paşi pe praguri,
şoapte de cuvânt.
Şi atâtea lungi şiraguri
de-amintiri mai sunt!
O, câţi martori străbătură
ţara pe poteci
ca să ducă din Scriptură
viaţa cea de veci!
Cum porniră din Iudeea
primii ucenici
de-au ajuns de la Pereea
pân-la noi aici.
Au brăzdat cu vestea bună
lumea-n lung şi-n lat.
Şi cu harul împreună
şi pe ei s-au dat...
Cum le-au nins pe urmă paşii
secoli lungi şi grei!
Unde sunt acum urmaşii
fraţilor iudei?
Ei s-au risipit în lume
ca o jertfă-n scrum.
Sângele cel fără nume
e în noi acum!
În străvechile imperii
fraţii lui Isus
glasul sfintei Evanghelii
ei întâi l-au dus.
Ei ne-au dat cu inimi pline
harul salvator.
(Dacă nu-l păstrară bine,
nu e vina lor!)
Dar în vremea cea din urmă,
peste-un duh iobag,
alţi iudei din sfânta turmă
înălţară steag.
Se topeau în noi nămeţii
de mesaju-înalt,
ascultau solia vieţii
munţii din bazalt.
Biblia tăia în iureş
codrii de molid.
Răsunau pe Olt şi Mureş
psalmii lui David!
Şi citeau la foc bătrânii
rugi din Canaan
iar pe marginea fântânii -
cartea lui Ioan...
Îşi lua păcatul zborul
cu-ale lui câtuşi.
Zeci de ani Mântuitorul
a bătut la uşi.
Răsuna prin sate pilda
fiului hoinar.
Petru predica în tundră,
Pavel în altar.
Şi acum, iubită soră,
floare din Sion,
chip de vajnică Deboră,
rouă din Hermon,
stai şi-ascultă cum adie
cântecul la noi,
de la marea argintie
până la Negoi...
Strânge cântecele noastre,
snopi de ghiocei,
să le duci pe căi albastre
fraţilor evrei.
Strânge-le cu drag petale,
ia-le ca pe-un rod,
să le-aşterni de la Magdala
până la Aşdod!
Du-le fraţilor ca hrană,
ca un sfânt izvor,
ca s-aline orice rană
pe obrazul lor.
Şi pe steagul ce-n furtună
l-au purtat cei vii,
pune cântecul cunună
pentru veşnicii.
Spune-le că azi când creşte
holda ce-o iubim,
tot ce e creştin priveşte
spre Ierusalim!
Că din largi meridiane,
ca şi din Carpaţi,
vă salută milioane
de surori şi fraţi.
Urcă-apoi sub zarea dulce
dealul noii legi,
unde noi am pus pe cruce
Mielul lumii-ntregi.
Şi pe culmea cea sihastră,
Regelui Divin
spune-i tu din partea noastră:
mulţumim!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu