O, parcă-i prea frumos...
O, parcă-i prea frumos să fiu şi eu, Isuse,
partaş la masa Ta, la Sfântul Tău altar,
să pot şi eu să gust din bucurii nespuse,
să beau din cupa Ta de har!
Ca să ne scapi de Iad, de veşnica pierzare,
Tu ai venit din Cer, lăsând eternul nimb.
Iar pentru-atâta dar şi-atâta îndurare,
Tu doar iubire ceri în schimb.
Ce înfricat mă uit cum pâinea Ta se frânge
şi cum îmi dai să sorb paharul Tău sfinţit.
Privesc la jertfa Ta şi inima mea plânge
acum când ştiu cât ne-ai iubit!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu