Pe calea strâmtă
Frate drag, pe calea noastră strâmtă,
eu te vreau mereu cu gândul sus.
Te iubesc cu-o gelozie sfântă,
căci în lacrima ce-n ochi mi-e frântă
e iubirea blândului Isus.
Poate azi cu vârfuri de ţepuşă
te-am rănit prin cele ce ţi-am spus.
Dar nu eu îţi bat mereu la uşă,
nu eu suflu-n vatră prin cenuşă,
ci iubirea blândului Isus.
Nu uita că noi eram în moarte,
fiecare de păcat răpus.
Dar acum noi toţi suntem o carte
şi în ea pe orice filă-n parte,
e iubirea blândului Isus.
Nu-i a mea nici lacrima cea frântă,
nici cuvântul care ţi l-am spus.
Frate drag, pe calea noastră strâmtă,
te iubesc cu-o gelozie sfântă,
nu a mea, să ştii, a lui Isus.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu