Şapte
Pentru Puşa şi Vasile Răscol, în 7.VII.1970
Se împliniră şapte ani...
mai cu nămeţi,
mai cu zambile,
mai înnoraţi,
mai diafani.
Se împliniră şapte ani
de bucurii
Şi griji,
Vasile!
Printre hulubi,
printre hultani,
se împliniră şapte ani.
Şi n-au fost decât şapte zile...
De-aceea
darul meu smerit
nu face nici măcar un siclu...
Căci voi,
aşa cum v-aţi iubit,
atât de bine-aţi împlinit
întâiul ciclu!
Un şapte!
Număr ideal!
O, parcă-aci, dintre sibile
ne-ar trebui mai doctoral,
mai tainic, mai... piramidal,
de la Arad...
un alt Vasile!...
ca să ne-aducă pe-o tipsie,
un dar din rodurile coapte
culese din grădina vie
a cifrei şapte.
Lăsând acasă şapte fraţi,
află Vasile - Cosânzeana.
Şi şapte slove număraţi
în scumpul nume Liliana.
Căci şapte ani se împlinesc
şi-acum, când suntem împreună,
e-a şaptea zi-n a şaptea lună.
Şi-n acest veac de har ceresc
e-acum al şaptelea deceniu
privind spre-al şaptelea mileniu!
Cu şapte a-nceput Scriptura
cu oameni vii
şi-ai lui Moloh.
Dar Domnul, întinzând măsura,
din lume şi-a ales făptura.
Şi-al şaptelea a fost Enoh.
Iar Noe şapte zile-a stat
în arcă
despărţit de lume.
Şi câte şapte şi-a luat
perechi, din tot ce-a fost curat,
chemat pe nume.
Văzu în visu-i Faraon
cum şapte vaci şi şapte spice
parcă voiau ceva a-i zice.
Şi Iosif, c-un ceresc jalon,
putu secretul să-l despice.
Şi şapte-avu apoi mult rost
pentru Israel,
stea în noapte,
căci şapte candele au fost
în anii cei din şapte-n şapte.
Cu şapte trâmbiţe de corn
trecură preoţii Iordanul,
când şapte neamuri au căzut
dând lui Israel Canaanul.
David fu rege la Hebron
doar şapte ani,
ca un exemplu.
Şi tot în şapte Solomon
sfârşi să-nalţe sfântul Templu.
Şi astfel şapte ne-a condus
c-un fir ce-a-nsăilat Cuvântul.
în şapte zile-a fost adus
prin jertfa sfintă
Legămtntul!
Şi, după şapte săptămâni,
c-un foc ce-a străbătui văzduhul,
pentru Israel şi păgâni
s-a revărsat în lume Duhul.
Şi şapte-armate s-au văzut
luptând de-atunci cu şapte coarne.
Iar Mielul cel străpuns în carne
şapte peceţi a desfăcut.
Şi şapte îngeri au sunat
din şapte trâmbiţi
peste fire.
Iar cel de-al şaptelea-a vărsat
din ceruri şapte largi potire.
Şi-acum,
cu slava sfintei nunţi,
cu har şi bucurii depline,
peste ai lumii şapte munţi,
al şaptelea mileniu vine.
Deci astăzi,
pentru-aceştia doi
într-o urare înşeptită,
să ne unim,
ca şi apoi
să ducă-o viaţă fericită.
întâi să le urăm: iubire,
apoi: credinţă fără greş,
al treilea: ca un cireş
să poarte într-un nimb de floare
nădejdea cea mângâietoare,
al patrulea: în acest veac
să le urăm din plin putere,
cu arme bune de atac
şi de-apărare când se cere,
al cincilea: ca în năvod
să strângă-o pescuire bună,
să lege spicul Vieţii rod,
să poată căpăta cunună,
al şaselea: uniţi în dor
odraslele cu ei să crească,
lumină din lumina lor,
din candela dumnezeiască,
al şaptelea: ca oşti cereşti
de-a pururi să le fie pază,
şi-n grijurile pământeşti,
şi-n lupta Duhului vitează!
Şi toate
veşnic să le fie
cuprinse-n darul glorios,
în numele din veşnicie,
cu şapte litere:
Cristos!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu