Şarpe de aramă
Străvechii pribegi în pustia,
de vipere-aprinse muşcaţi,
priveau la un şarpe de-aramă
şi-ndată erau vindecaţi.
Nu priveau doar un şarpe,
doar trupul pe bârnă prelins,
ci priveau un vrăjmaş care piere,
un vrăjmaş ţintuit şi învins.
Trecură ani mulţi peste lume
şi-apoi într-o zi s-au luptat
vrăjmaşul cu solzi de jăratic,
şi Mielul cel blând şi curat.
Greu cei doi se luptară,
un înger şi-un negru titan,
şi iată, lovit a fost Mielul,
dar înfrânt n-a fost El, ci Satan.
Aceasta e taina cea mare,
a vechiului şarpe străpuns.
Vestind de pe-atunci biruinţa
ce viaţa din moarte ne-a smuls.
Azi, când şerpi de păcate,
ne toarnă în suflet venin,
noi privim biruinţa Iubirii
şi suntem izbăviţi pe deplin.
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu