Am auzit...
Am auzit pe mulţi spunând:
"Isus nu sfarămă zăvorul.
El bate însă-ncet şi blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul!"
Odată însă-n viaţa mea,
Isus vârând prin uşă mâna,
mi-a zis: "Eu, totuşi, pot intra,
căci Eu sunt Domnul, tu ţărâna!"
Dar n-a intrat. Şi-am plâns cu-amar,
ne-nţelegând: de ce nu vine?
Dar El n-a vrut ca un tâlhar
să tragă fierul pus de mine...
Când I-am deschis, era târziu.
El dispăruse-n umbra serii.
Oraşu-ntreg părea pustiu.
Şi m-au lovit pe drum străjerii.
Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o cărare...
El, cel nemărginit,
iar eu... ţărâna cu zăvoare...
O, frate drag, Isus e blând,
El stă la uşa ta şi bate.
El poate s-o sfârâme-oricând.
Dar dragostea din El... nu poate...
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu