Un cântec nou
variantă
Un cântec nou, o-nfiorare nouă,
prietene, răsună-n calea ta.
Vom mai cânta un cântec, poate două.
Şi-odată, toate-n Cer le vom lua.
Un cântec nou, o pasăre pribeagă,
un porumbel venit din Paradis...
Noi l-am primit ca pentru-o lume-ntreagă.
Dar nu ştim pentru cine-a fost trimis.
Un cântec nou, un fir de ape-n spume,
aduce de dedeparte un suspin.
E-un dor înalt ce plânge pentru lume.
Şi lacrimile Lui prin cântec vin.
E-un suflet frânt ce-a fost cu noi odată,
privind cu milă viaţa noastră rea.
Şi-acum, din Cer, El vede lumea toată
cum trece-n hohot peste jertfa Sa.
Cum trece-n joc, în veselii de baluri,
cum strigă în vâltori de carnaval.
Pe când Isus, priveşte marea-n valuri
şi lacrimi cad pe fiecare val.
Mă uit la El, şi-n pleoape lacrimi sfarăm,
cum se uita tâlharul pe Calvar.
Căci numai noi tâlharii-L mângâiarăm.
Şi poate tu eşti ultimul tâlhar...
Dar, ca un vis, şi cântecul se curmă.
Şi va începe-adevăratul vis!
O, poate-acesta-i cântecul din urmă.
Şi poate pentru tine-a fost trimis...
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu