Acesta-i Golgota
În marea de păcate
în valuri de necaz,
mai sus de-acestea toate
Golgota stă şi az’,
din chinuri şi pieire
scăparea e la ea —
liman de izbăvire
aceasta-i Golgota.
Atâtea răni amare
şi plâns nemângăiat
şi-atâta frământare
sub ea s-a alinat,
căci orişice durere
se stinge lângă ea —
izvor de mângăiere
aceasta-i Golgota.
În zilele-ntristate
în nopţile pustii
aduce neuitate
şi sfinte bucurii,
viaţa cea pustie
cu ea se va umplea —
izvor de bucurie
aceasta-i Golgota.
Când sufletul suspină
de patimi frământat
acolo îl alină
un cântec minunat
a Crucii Jertfă cânta
de taina-nchisă-n ea —
cântarea cea mai sfântă
acesta-i Golgota.
O inimă zdrobită
de plâns nestăvilit
ajunge fericită
când harul i-a găsit;
Acolo-i mântuirea
slăvită ce-i lipsea —
deplina fericire
aceasta-i Golgota.
În faţa mării moarte
e limpede izvor
ce-n veci de veci împarte
viaţă tuturor
ţâşneşte din vecie
şi-n veci nu va seca —
izvor de apă vie
aceasta-i Golgota,
Din adâncimi de rele
scăparea e în sus,
în orice clipe grele
nădejdea e Isus.
Sub Crucea răstignirii
în Jertfa de pe ea
e preţul mântuirii
aceasta-i Golgota.
Şi harul Jertfei sfinte
tot caut să-l înţeleg
dar n-a fost încă minte
să i-l cuprindă-ntreg.
E mai presus de fire
de tot e mai presus —
şi-nfrânt de-a ei mărire
mă-nchin şi plâng ISUS.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu