Atuncea când…
Atuncea când am fost căzut
în mâini de sânge pline
atâţia, Doamne, au trecut
mereu pe lângă mine.
Cu jale unii m-au privit
căzut acolo-n cale,
dar vai, nici unii n-au venit
din moarte să mă scoale.
De-a mele răni înduioşat,
iubirea Te aduse,
cu-atâta milă Te-ai plecat
să mă ridici Isuse.
Şi-a mele răni adânci le-ai uns
durerea să se-aline,
o, Doamne lângă Tine-ajuns
pe veci rămân cu Tine!
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu