Au trecut...
Au trecut ca norii anii
vremea i-a mânat spre munţi
peste tâmple cern Castanii
foarea perilor cărunţi.
Tot mai mult rămâne-n urmă
şi-nainte mai puţin,
prin a lumii nouă turmă
eşti străin, tot mai străin...
Cei porniţi cu tine-odată
pe-al vieţii drum, s-au dus,
tu cu zarea-nsingurată
lâncezeşti dup-un apus...
— Tot nu vezi nimicnicia
celor după care-alergi?
Tot nu crezi în veşnicia
locului spre care mergi?
— Dacă este după moarte
viaţa-n care n-ai crezut,
ce vei face-a veci departe
şi pe veci de veci pierdut?
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu