Bucurie
Când vii tu bucurie a sufletului meu
şi inima şi ochii de lacrimi umezesc...
’Naintea ta adie spre mine-a ta mireasmă
şi mi-aş deschide-ntregul adânc să te cuprind.
Această adiere preadulce de la tine,
e ca ivirea zile de praznic aşteptat.
Isuse, numai Tu eşti întreaga-mi bucurie
şi n-are lumea alte să-mi poată fi la fel!...
— Nu-i pe pământ comoară de care-ar fi legată
viaţa mea vreodată asemeni ca de ea.
Nici mai adânc lipită,
nici mai cu drag aproape
cum poate fi de Tine,
şi cum mi-a fost mereu.
O, lângă Tine-n clipa adâcă-a rugăciunii
sau în trăirea muncii cu lacrimi şi sudori,
sau în viitoarea luptei cu opintiri sporite
smulgând plătite roade cu ori ce pas împins,
sau în purtări de sarcini cu renunţări durute
— eu gust din plin aroma cereştilor grădini!
Fii binecuvântată adâncă bucurie
comoară luminoasă a sufletului meu.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu