Când pierdut eram…
Când pierdut eram Isuse
sub osândă şi-n păcat
în a lumii patru laturi
cu durere m-ai căutat.
Întrebat-ai trecătorii
câţi pe drum i-ai întâlnit
unde-i oaia Ta pierdută,
unde-i fiul rătăcit?
Nimeni nu ştia, Tu singur
m-ai căutat prin vânt şi ploi
blând Păstor, plângând de mila
bietei şi pierdutei oi.
M-ai aflat robit Isuse
la duşmanul cel din veac —
cât ai suferit când singur
m-ai văzut, pierdut, cum zac.
M-ai privit căzut şi-n mine
lumea-ntreagă ai simţit
şi murind, răscumpărare
pentru toţi Te-ai dăruit!
Ţi-ai iertat răstignitorii
şi călăii Ţi-ai iertat
şi-nviind pe toţi Isuse
pentru cer i-ai înfiat…
— Astăzi când priveşti la fiul
ce-a fost cândva rătăcit
îl găseşti supus Isuse
jos sub Crucea Ta, căit.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu