Când Te-am aflat
Când Te-am aflat pe Tine Doamne,
de toate eu m-am lepădat
eram în sfânta-mi sărăcie
dumnezeieşte de bogat!
Când Te-am aflat pe Tine Doamne,
al primăverii vis era,
dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnă
atât belşug de flori ningea.
Când Te-am aflat pe Tine Doamne
nici nu simţeam că merg pe jos —
părea că zbor prin întunerec
aşa era de luminos.
Când Te-am aflat pe Tine Doamne
tot sufletul mi-era vrăjit,
plângeam ca-n cea mai grea durere
atât eram de fericit.
Când Te-am aflat pe Tine Doamne
eram atât de vinovat;
dar ca pe cel mai fără vină
aşa cu drag m-ai sărutat.
Când Te-am aflat pe Tine Doamne
o zi aşa de rând era
dar n-am de-atuncea sărbătoare
mai strălucită de cât ea.
Când Te-am aflat pe Tine Doamne
eu am simţit că sunt bogat
dar nici atunci, nici azi, Isuse
nu ştiu cât sunt, cu-adevărat...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu