Când vezi pe câţi
Când vezi pe câţi viteji i-nfrânge
păcatul blestemat şi hâd
te bucuri de-orişicine plânge
şi-i plângi pe toţi cei care râd.
Când vezi pe câţi nebuni i-mpinge
nesocotinţa-n iad, de vii,
— Să fugi de tot ce-ţi poate stinge
lumina sfintei curăţii.
Când vezi pe câţi eroi de frunte
i-au nimicit ispite mici,
— Fugi de păcatele mărunte
ca de mai-marii inamici.
Când vezi câţi înţelepţi se lasă
de slava lumii cumpăraţi,
— Nu-ţi da smerenia frumoasă
nici pe cununa de-mpăraţi.
Când vezi pe câţi trimeşi, din cale,
cruţarea vieţii i-a oprit,
cinsteşte-ţi jertfa slujbei tale
cu preţul cel mai neclintit.
...Sărmani pierduţi, cum îşi vor stoarce
amarul inimii curând
când, dinspre Rai, nu vor întoarce
la Iad, nici unii neplângând.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu