Cât m-a durut
Cât m-a durut întotdeauna
văzind în locul cel curat
respingătoarea-nfăţişare
a tot ce creşte din păcat.
Cât m-a durut văzând un suflet
cândva frumos, acum căzut
păcatul i-a zdrobit frumuseţea
ajuns de nerecunoscut.
Cât m-a durut gândind la starea
cândva înaltă în Cristos
şi-acum păcatul pustiind-o
ajuns-a iadul cel mai jos.
Cât m-a durut văzând cum fraţii
ce se iubeau cândva cu dor
îşi calcă tot mai fără milă
comoara şi iubirea lor.
Cât m-a durut când scumpe gânduri
şi dragi fiinţe s-au pierdut
sau ceasuri sfinte sau prilejuri
cât mă durut, cât m-a durut...
Şi totuşi sunt şi-acum atâtea
cântări ce lângă mine mor,
iubiri ce sufăr lângă mine
şi nu mă dor, şi nu mă dor...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu