Ce-adânc mă mângâi Tu
Ce-adânc mă mângâi Tu Părinte
când noaptea îmi îndrept spre Tine
iubirea inimii, fierbinte
pe unda lacrimilor line.
Ce-adânc mă mângâi Tu când zorii
zâmbesc pe-a zilei nouă faţă
şi noul har îmi dă fiorii
curaţi ai dragostei de viaţă.
Ce-adânc mă mângâi Tu când toate
cărările părând închise
în clipa cea din urmă, poate,
văd zarea luminându-mi-se.
Ce-adânc mă mângâi Tu când seara
cu genele înrourate
îşi lasă fruntea lin povara
pe mâinile împreunate.
Ce-adânc mă mângâi Tu oriunde
şi-n orice timp mă-nalţ spre Tine
când inima-n adânc ascunde
trăirea dragostei divine.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu