Ce greu atârnă în lumină
Ce greu atârnă în lumină
şi-un singur fir de praf căzând
când pe-un şuvoi curat de raze
îşi lasă urma lunecând!...
Ce greu atârnă-n conştiinţa
curată-a celui credincios
şi-un singur pas făcut odată
spre-ndurerarea lui Cristos.
Ce greu atârnă-n faţa morţii
şi-un singur ceas cândva pierdut
şi-un singur gând avut nevrednic
şi-un singur bine nefăcut!
Ce greu atârnă-n faţa vieţii
şi-un singur suflet mântuit
şi-un singur dor după sfinţire
şi-un singur cânt desăvârşit!
O, Domnul meu, n-am rugăciune
nici dor decât să mă păstrezi
în raza Ta, ca vieţii mele
nici fir de praf să nu-i mai vezi.
Dar să-mi însufleţeşti iubirea
spre-un ţel mereu tot mai sfinţit
c-atât de greu atârnă-n ceruri
un singur pas desăvârşit.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu