Ce oare duci?
Ce oare duci cu tine-n clipa
când treci spre Ţărmul celălalt
şi când îţi tremură aripa
peste abisul cel mai ’nalt?
— Nimic, ci numai spada ruptă
în lupta unicei credinţi
spre bucuria ne-ntreruptă
de dincolo de suferinţi.
Sau cântul care niciodată
n-a fost aşa ’năuntrul lui
ca astăzi când întâia dată
te înfioară cum îl spui.
Nimic din ce-ai cules pe cale
nu te-nsoţeşte peste-abis
rămân de-a pururi ale tale
doar ce-nainte ţi-ai trimis.
La Cel ce-n veci te răsplăteşte
pentru fărâma de fior,
ce-n suflet pentru El îţi creşte
în zborul scurt şi trecător.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu