Ce slab e glasul meu
Ce slab e glasul meu Isuse,
cât vreau să spun, şi tot nu pot
— cuvântul meu e doar o rază
iar Harul Tău, — e-un soare tot.
Minune, zic că-i al Tău Nume
dar ce puţin e cât am spus
Îţi zic Iubire, — mult e Doamne
dar mult mai mult e ce-i nespus.
Îţi zic... dar orişice Ţi-aş zice
nevrednic simt orice cuvânt
— încep să cânt atunci, dar nu e
pe-a Ta măsură, nici un cânt.
Încep să plâng... cu imn de lacrimi
să mă înalţ să Te cuprind
ce mare-i lacrima, dar Tu eşti
şi mai departe strălucind...
Alerg înfrânt la Contemplare
şi-ngenunchiat tăcând, Te-ador
şi-abia atunci Ţi-ajung aproape
şi Te cuprind odihnitor...
Oricât aş vrea să spun vreodată
simt totu-nchis... şi mă supun.
Chiar ce-aş dori să spun mai dulce
nu-mi este-ngăduit să spun.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu