Ce taine-ascunde aşteptarea!
Ce taine-ascunde aşteptarea
răbdării cerului acum
când răul creşte, creşte, creşte
— şi tot nu-i prefăcut în scrum!
Ce taină-i îndelung răbdarea
pentru tiranul cel cumplit
ce leagă, arde şi ucide
— şi tot nu-i încă răsplătit.
Ce taină-i dragostea purtată
spre cel de mult căzut şi rău
că vinde, minte şi huleşte
— şi tot nu-i vine ceasul său.
Ce taină-i marea bunătate
spre lumea de căzuţi şi hoţi
nespus de răi — şi totuşi, Doamne,
— îi mai iubeşti pe toţi, pe toţii...
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu