Cu alţi cocori...
Cu alţi cocori vin anii din Sudul însorit
dar de pe inimi iarna de-atâta-timp nu pleacă;
v-aud mereu suspinul mai greu şi mai sporit
că lacrimile noastre de-atâta timp nu seacă.
— O, nu ştiţi voi din vremuri că slava celui rău
e scurtă şi că scurtă i-a fost a lui tărie?
Chiar dacă pân-la ceruri ’nalţă el capul său
un ceas pe neaşteptate l-a dus pe veşnicie.
Că-n locul celui trufaş venit-au cei smeriţi
luându-i avuţia cu silă adunată...
Lumina înălţându-şi ostaşii-ntinereţi
le-a dăruit răbdării o veşnică răsplată.
Aceasta-i pururi soarta ce-o-ntoarce Dumnezeu
mereu, dar ce puţini sunt acei ce vreau să-nveţe
cel bun prea des îşi pierde răbdarea-n ceasul greu
cel rău e prea sălbatec când clipa-i dă bineţe.
O, ridicaţi privirea, căci anii-s schimbători
nu Răul pe vecie ci Binele rămâne
i-aproape Primăvara cu ultimii cocori
şi Ziua după care în veci nu va fi “Mâine”.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu