Cu ce rămâi?
Cu ce rămâi din toate
spre câte-n lume-alergi,
cu tine-n veşnicie
ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
pe care-i strângi zgârcit
când moartea o să-ntrebe
tu pentru ce-ai trăit?
Cu ce rămâi din câte
podoabe cauţi şi-mbraci
când mulţi n-aveau nici zdrenţe
ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
deşartă ce ţi-ai strâns
când o să vină focul
cu scrâşnete şi plâns?
Cu ce rămâi din câtă
grăsime-mpovărezi
sau din frumuseţea care
găteşti şi subţiezi?
Cu ce rămâi în urma
cumplitului pârjol
când toate-arzând, pleca-vei
sărac, nebun şi gol?
Când Domnul o să vină
cu slavă sau cu munci
când tot ce-ai azi pieri-va
— cu ce rămâi atunci?
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu