Cu inima arzândă
Cu inima arzândă Ţi-am ascultat Cuvântul
şi nu mi-a fost nici foame, nici sete nopţi şi zile,
tăcerile din mine l-au înmulţit purtându-l
cât mi-ai întins hotarul puterilor umile.
Cu inima arzândă Ţi-am adorat iubirea
şi n-a-ntrecut-o-n mine în flacăra nici una,
cu ea mi-a fost oriunde preadulce răstignirea,
străină slava lumii şi josnică minciuna.
Cu inima arzândă Ţi-am înălţat cântare
scoţând cereşti acorduri dm fluierul de ţară —
să vadă lumea Doamne că harul Tău e-n stare
de mii de ori cât arta lumească şi uşoară.
Cu inima arzândă Ţi-am închinat fiinţa
în sete de lumină şi-n dor de libertate,
nimic n-a curăţit-o atât cât suferinţa
nimic n-a-nfrumuseţat-o cât rănile purtate.
Cu inima arzândă Ţi-aştept slăvită oră
când noaptea pe vecie topi-se-va-n lumină
şi marea-mbrăţişare când dulcea Auroră
va-nvălui-ntâlnirea cu Dragostea Divină.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu