Cu proaspătă plăcere
Cu proaspătă plăcere mă-ntorc mereu şi-acum
spre toate-acele drumuri pe care-am mers cu Tine,
chiar când doar gândul numai mi-l pot porni la drum
se-ntoarce totdeauna cu braţe pline-pline.
La orice răspântie în care-am aşteptat
zâmbesc de-o revedere sau plâng de-o despărţire
aici am stat pe iarbă, acolo ne-am rugat
— şi toate-s încă pline de cântec şi iubire.
Pe drumurile vieţii cu Tine mi-au rămas
nenumărate urme şi feţe neuitate,
iar când mă-ntorc spre ele, la fiecare pas
cu proaspătă plăcere le regăsesc pe toate.
Şi toate-acestea numai că Tu ai fost cu noi
sfinţind umblarea noastră cu dulcea-Ţi frumuseţe,
nimic nu se-nvecheşte ci toate-s tot mai noi
scăldate-n strălucirea curatei Tale feţe.
Cu câtă bucurie, când trec pe-a noastre căi,
văd Chipul Tău cel dulce pe chipurile-aduse
şi-Ţi întregesc Fiinţa din toţi cei dragi ai Tăi:
în loc de mii de feţe, văd doar pe-a Ta Isuse.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu