Cum zorii cheamă ziua
Cum zorii cheamă ziua
şi-amurgul cheamă luna
cum vulturul ’nălţimea
cum muntele furtuna
cum dorul revederea...
— Aşa Te chem într-una
să fiu cu Tine Doamne
al Tău pe totdeauna
în jertfă şi-n iubire
cu Tine să fiu una
să-mi fii pe veşnicie
şi Capul şi Cununa.
În ochii mei aprinde
din ochii Tăi lumină
în graiul meu aşează
vorbirea Ta divină —
pe faţa mea coboară
lumina Ta senină
fă-mi paşii totdeauna
cărarea Ta s-o ţină
iar mâinile cu lucrul
din via Ta, mi-mbină
cu pacea Ta adâncul
şi gândul mi-l alină
viaţa mea să fie
pe veci de pace plină
precum pe munte seara
e linişte deplină ...
Întregile-mi dorinţe
în una să revină:
— Să fiu în Tine una
ca ramul în tulpină...
Fiinţa mea în Tine
deplin să se-ntregească,
din moartea firii mele
viaţa Ta să crească,
pe faţa mea lumina
blândeţii să zâmbească,
iubirea Ta din mine
pe toţi să-i cucerească
credinţa să m-aprindă,
nădejdea mă-ntărească
şi Adevăru-n mine
deplin să Strălucească
ca ochii Tăi Isuse
cu drag să mă privească.
Acei ce-o să mă vadă
de Tine să dorească
cei ce mă vor cunoaşte
să vrea să Te cunoască
toţi cei ce-o să m-audă
cuvântu-Ţi să-l primească,
viaţa mea, dorinţa
de cer să le-o trezească
— Pe urma mea spre Tine
s-ajungă să păşească
şi Ţie-a lor iubire
întreagă s-o jertfească
o inimă fierbinte
din toţi să Te iubească...
Iar când veni-va clipa
ce veşnic o să crească
lumina feţei Tale
din toţi să strălucească.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu