De-atâtea ori (I)
De-atâtea ori Isuse
pe marea de necaz
veneau dureri nespuse
talaz după talaz...
Şi-nfrânt de-nfricoşare
cădeam sub greul lor
de nu-mi erai încurajare
Isuse Tu, şi ajutor...
De-atâtea ori Isuse
în vânturi şi-n furtune
cu zările apuse
plângeam pe rupte strune;
Tu-mi răsăreai atunce
în inimă şi-n gând
cu faţa Ta cea dulce
cu chipul Tău cel blând.
În jalea şi-n durerea
atâtor suferinţi
ce har mi-a dat puterea
statornicei credinţi
ce har mi-a dat lumina
ce Tu mi-ai revărsat,
când vina mea
şi vina
din alţii, m-a-noptat!
O, Soarele Iubirii
pe veci să-mi luminezi
şi pacea mântuirii
în suflet să-mi aşezi
cu-adâncul mulţumirii
prinos să Te slăvesc
oricând ale-amintirii
lumini îmi strălucesc.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu